Pilde si povestioare crestine pentru copii si nu numai

Pilde si povestiri crestine


Sabia si coroana
Demult, un mare imparat a vrut sa incerce intelepciunea copilului sau, mostenitorul tronului, si a asezat pe o masa coroana si sabia lui. Chemandu-si fiul, ia cerut sa se gindeasca bine si sa aleaga ce ii este mai de folos in viata. Baiatul a ales sabia.
- De ce tocmai sabia, l-a intrebat regele?
-Pentru ca prin sabie, pot cistiga si pastra coroana.
-Asa este, fiul meu, ai facut o alegere buna. Insa tine minte: la fel este si calea pe care trebuie sa o urmeze fiecare om, fie el rege sau taran de rind: Calea Crucii, a jertfei de sine. Crucea este singura arma pe care o poti folosi in viata, in razboiul de toata vremea, razboiul cu diavolul, cu ispitele, cu neputinta si cu tine insuti. Credinta inseamna lupta. Tu ai sabia prin care poti cuceri si pastra coroana, insa Crucea o avem cu totii si numai prin ea putem primi si pastra Cerul in sufletele noastre. Sa nu uiti asta, fiul meu!

Dragostea Domnului


Se spune ca, odata, un om mergea printr-un desert. Nu mai putea de oboseala; nu mancase nimic de mai multe zile, apa nu mai avea, iar soarele puternic il topea cu razele sale de foc. In afara de intinderea nesfirsita de nisip dogoritor, nu se vedea decit urmele omului, urmele pasilor sai.
Deodata insa, omul a observat ca alaturi de el au aparut si alte urme, ca si cind mai era cineva, o persoana ce mergea o data cu ea si ale carei urme le putea vedea alaturi de ale sale. Speriat, a strigat:
-De ce sunt patru urme pe nisip, cind eu sunt singur? Cine esti si de ce nu te vad?
Dar o voce i-a raspuns:
-Sunt Dumnezeu! Nu esti singur, fiindca Eu merg alaturi de tine. Astfel, vei fi ocrotit de orice rau si vei ajunge cu bine la capat!
Omul a cazut in genunchi si i-a multumit Domnului ca S-a indurat de el, dupa care si-a continuat drumul, convins ca acum v-a reusi. Si a mers, a mers, pina cind intr-un final a simtit ca nu mai poate face un pas macar. Cazut in genuchi a privit in spate si...ce i-a fost dat sa vada? Pe nisip, nu se vedeau decit urmele pasilor sai.
-Doamne, a spus omul indurerat, de ce m-ai parasit, de ce nu sunt decit doua urme in nisip?
Dar aceeasi voce i-a raspuns cu blindete:
-Pentru ca, pina acum, Eu te-am dus in brate.
Deodata, omul nostru a simtit ceva rece, rece si a deschis ochii. Visase. Toropit de oboseala, incins de lumina soarelui, cazuse in nisip, ajuns la capatul puterilor. Dar, in timpul somnului fusese gasit de o caravana. Citiva negustori il ridicasera si il stropira cu apa. Atunci cind a simtit apa rece pe fata s-a trezit, amintindu-si de visul sau.
-Binecuvintat sa fie Domnul! - a strigat omul. Cum m-ati gasit?
-Am vazut niste urme in nisip, si ne-a, dat seama ca cineva s-a ratacit. Erau int-adevar urmele tale.
-Voi credeti ca urmele mele v-au adus aici? Nu, Dumnezeu, care S-a indurat de suferinta mea, El v-a calauzit pasii spre mine, altfel as fi murit.
Sunt unii oameni care nu vad ca Dumnezeu se ingrijeste de ei. Nu vad ca Domnul, din iubire, cauta mereu sa ii ajute. ei uita de cele sfinte si de Dumnezeu, dar Dumnezeu nu uita niciodata de ei. Ferice de aceia care vad ca toate - sanatatea, puterea de munca, fericirea tin de Dumnezeu si ca doar prin puterea Lui putem fi mantuiti. Ferice de aceia care au mereu incredere in ajutorul Domnului

Un om pe nume Jack umbla intr-o zi pe langa o stanca foarte abrupta, cand deodata s-a apropiat prea tare de margine si a cazut. In cadere, a prins o creanga, care i-a amanat pentru catva timp caderea. S-a uitat in jos si a vazut ca, canionul continua cel putin inca o mie de metri in jos.
Nu se putea tine de creanga o vesnicie, si nici nu putea sa se catere pe peretele abrupt al stancii, in sus. Asa ca Jack a inceput sa strige dupa ajutor, sperand ca cineva care trece prin preajma va lasa in jos o franghie sau ceva.
"Ajutor! Ajutor! E cineva acolo sus? Ajutor!"
A strigat mult timp, dar nimeni nu l-a auzit. Era cat pe ce sa renunte cand a auzit o voce. "Jack, Jack, ma auzi?"
"Da, da, te aud, sunt aici jos."
"Te vad Jack, esti bine?"
"Da, dar cine esti, si unde esti?"
"Eu sunt Domnul, Jack. Sunt peste tot."
"Domnul, ...adica... DUMNEZEU?"
"Eu sunt acela."
"Doamne, te rog, ajuta-ma. Daca ma scoti de aici promit ca nu mai pacatuiesc. Voi fi o persoana foarte buna. Te voi sluji pentru tot restul vietii mele."
"Mai usor cu promisiunile, Jack. Sa te scoatem de acolo... apoi putem vorbi."
"Acum uita ce trebuie sa faci... Asculta cu atentie"
"Voi face orice, Doamne. Doar spune-mi ce trebuie sa fac."
"Bine. Da drumul crengii." "Ce?" "Am spus, da drumul crengii. Increde-te in Mine. Da-i drumul."
S-a facut liniste un timp indelungat.
In cele din urma Jack a inceput sa strige: "Ajutor, ajutor, mai este cineva acolo sus?!".

Un tanar se pregatea ca sa devina parasutist. Inainte de prima sa saritura cu parasuta i-au fost date urmatoarele instructiuni:

1. Sari cand ti se spune.
2. Numara pana la 10 si trage declansatorul.
3. In eventualitatea ca parasuta nu se deschide, trage manerul de urgenta.
4. Cand ajungi jos, vei fi luat de un camion si dus inapoi la aeroport.

Tanarul a memorat aceste instructiuni si s-a urcat in avion. Acesta s-a inaltat la 10.000 de metri altitudine iar soldatii au inceput sa sara. Cand i s-a spus sa sara, a sarit. A numarat pana la 10, a tras declansatorul dar nu s-a intamplat nimic. Parasuta nu s-a deschis. A tras de manerul de siguranta. Tot nimic.
"A, minunat!" si-a spus "parca vad ca nici camionul nu va fi acolo sa ne ia cand ajung jos!"

APLICATIE: Te-ai simtit vreodata asemenea acestui tanar? Ai avut asa de multe esecuri incat sa te astepti ca nimic sa nu mearga bine?
Ei bine, exista speranta. In Isus Hristos putem fi iertati pentru greselile noastre si putem sa o luam de la inceput. Crestinismul este uneori numit "Evanghelia celei de-a doua sanse" deoarece esecurile noastre nu trebuie sa fie considerate niciodata fatale. Asta inseamna harul lui Dumnezeu. Chiar daca parasutele nu se deschid, putem intotdeauna cadea in bratele iubitoare ale Tatalui nostru ceresc.

Johnny, un pusti de 5 anisori, foarte istet, i-a spus tatalui sau ca i-ar place sa aiba un fratior mai mic si pe langa cererea sa era gata sa faca orice sa ajute. Tatal sau, un barbat de 35 de ani, foarte istet si el, s-a oprit un moment si apoi a raspuns: "Iti spun eu ce sa faci. Daca te rogi in fiecare zi timp de doua luni iti garantez ca Dumnezeu iti va da un fratior!" Johnny a raspuns foarte pozitiv la propunerea tatalui sau si in seara aceea s-a dus in dormitorul sau si a inceput sa se roage pentru un fratior mai mic.
S-a rugat in fiecare seara pentru un fratior timp de o luna, dar dupa acea perioada a inceput sa fie tot mai sceptic. A privit imprejur si a aflat ca ceea ce cerea el nu se intamplase niciodata in acea zona. Nu te rogi doua luni dupa care BANG! apare un fratior. Asa ca Johnny s-a oprit din rugaciune. Dupa o alta luna mama lui Johnny a fost dusa la spital. Cand s-a intors acasa, parintii l-au chemat in dormitorul lor. A intrat precaut, fara insa sa se astepte sa gaseasca ceva, dar acolo se afla o gramajoara acoperita langa mama sa. Tatal sau a tras patura si iata ... nu un bebelus, ci doi! Mama sa a avut gemeni! Tatal lui Johnny a privit la el si a spus: "Nu esti bucuros ca te-ai rugat?" Johnny a ezitat dupa care a privit la tatal sau si a spus: "Dar tu nu te bucuri ca m-am oprit dupa o luna?"

APLICATIE: Tatal lui Johnny a stiut in avans ca rugaciunile fiului sau vor avea un raspuns iar Tatal nostru ceresc stie si El in avans daca rugaciunile noastre vor fi sau nu implinite. El poate vedea viitorul. Biblia ne spune, de asemenea, ca Dumnezeu cunoaste dorintele si nevoile noastre chiar inainte sa le spunem. Deci de ce sa ne mai rugam?
In primul rand pentru ca Dumnezeu vrea sa ii demonstram credinta in El. El vrea sa ii demonstram dependenta de El. De aceea Isus ne-a invatat sa ne rugam: "Da-ne noua astazi painea cea de toate zilele." Dumnezeu stie ca avem nevoie de mancare si de imbracaminte si de sanatate si chiar de fratiori (uneori). Dar Dumnezeu vrea sa mergem la El in rugaciune oricum. Rugaciunea este un lucru foarte puternic. Rugaciunea noastra conteaza! Acesta nu este doar un exercitiu de credinta. Da, Dumnezeu stie ce ne asteapta in viitor, dar daca nu ne rugam uitam de dreptul nostru de a influenta viitorul si de a fi de acord cu Dumnezeu referitor la viitor. El asteapta, dornic sa auda vesti de la tine!

Lepra era si este o boală incurabilă si foarte contagioasă. Cei care se imbolnăveau de lepră erau obligati să părăsească comunitatea din care făceau parte, pentru a preveni răspândirea bolii. Mai mult decât atât, familiei si prietenilor le era interzis să-i viziteze, acestia fiind condamnati să trăiască până la sfârsitul vietii singuri si uitati de cei dragi. Neavând unde să mai locuiască, adeseori se refugiau în cimitire sau în pesteri.

Pe când Iisus propovăduia în Samaria si Galileea, la marginea unui sat a întâlnit 10 bolnavi de lepră care i-au cerut ajutorul. Mântuitorul nu i-a vindecat pe loc, ci i-a trimis să se arate preotilor, punându-le astfel la încercare credinta. Pe drum s-au vindecat toti, însă din 10, doar unul singur a luat hotărârea firească de a se întoarce si de a-I multumi binefăcătorului său. Iar tocmai cel care s-a întors nici măcar nu era de acelasi neam cu Iisus ci era samaritean.

Samariteanul, pentru că s-a intors să-I multumească lui Iisus, pe lângă vindecarea trupească a primit-o si pe cea sufletească, Mântuitorul spunându-I: “Scoală-te si du-te, credinta ta te-a mântuit!”

Ceilalti nouă chiar dacă s-au vindecat în mod miraculos, s-au întors la viata lor plină de păcat pe care o duceau si înainte, si pentru care si primiseră acestă pedeapsă de la Dumnezeu.

Din păcate si noi suntem la fel ca cei nouă, nu suntem multumiti niciodată cu ceea ce Dumnezeu ne trimite, si mai ales nu-I multumim. Însă sper că acestă pildă ne va face să ne schimbăm, să devenim mai buni si mai receptivi la mesajele pe care ni le trimite fie prin bine(bunăstare), fie prin necazuri.

As vrea ca de acum înainte, in fiecare seară când ne facem rugăciunea, înainte să cerem ceva pentru ziua următoare, să multumim pentru ceea ce am primit în ziua ce s-a încheiat. Si mai vreau să vă aduc aminte că, pe lângă cuvinte, cel mai bun mod de a multumi este de a ajuta si noi la rândul nostru, pe cei ce se află în nevoie, având mereu în minte faptul că oricând ne putem afla si noi în aceeasi situatie.